A treia casa, pe stanga

Pe strada cu multi plopi, a treia casa pe stanga. Casa veche cu etaj. Da, cea cu geam mare. Am trecut de multe ori pe acolo si ti-am spus cat de mult imi place casa, cum mi-as dori sa traiesc acolo. Tu te-ai strambat de-atatea ori zicandu-mi ca a trai e oriunde ai fi, indiferent ca stai in garsoniera confort trei. Zambeam de fiecare data. In felul tau, aveai dreptate. Dar eu tot tanjeam sa stiu cum e sa privesti diminetile de la geamul cel mare. Sa ma asez inaintea ferestrei dupa perdele si sa vad casele si oamenii din ele cum se grabesc spre ziua ce tocmai incepe. Sa sorb cafeaua pe terasa din spate si te aud bombanind ca ne-am mutat intr-o casa prea mare si ca iti trebuie harta pentru a ajunge din dormitor in bucatarie. Dupa o vreme am incetat sa iti mai spun, te enerva la culme joaca mea de-a traitul in casa veche cu etaj. Mi-am repetat in gand vorbele tale pana cand, mimetic, la orice litera rebela imi raspundeam ca a trai e oriunde te-ai afla. Dar stii, intr-o zi am sunat la poarta casei de pe strada cu plopi multi. Mi-am amutit orice gand de-al tau aflat in mintea mea si am sunat. Mi-a deschis o doamna in varsta, pasnica si mai mult politicoasa decat joviala. Cocheta chiar daca o prinsesem intr-un moment de neglijenta in tinuta. Firava in aparenta, cu ochii vii si expresivi. I-am explicat ca tot ce imi doream e sa ma lase sa fac o vizita, nu neaparat atunci, oricand este posibil. Primul sau impuls a fost teama de inteles de altfel. Apoi, vazandu-mi dorinta pe care probabil o exprimam cu toata fiinta mea, a zambit si mi-a spus ca daca doresc si nu ma deranjeaza pot sa revin intr-o ora pentru ca doreste sa aranjeze putin. I-am multumit si topaind aproape m-am dus sa caut un loc unde sa imi potolesc bataile inimii. Te-am auzit in gand spunandu-mi ca o raita prin casa nu inseamna decat o provocare a dorintei si ca uit mereu ca dorintele mele prea aprinse mi-au fost pierzanie. Te-am alungat, recunosc, destul de brutal. Ce rau poate sa provoace potolirea unei curiozitati? Mi-ar fi placut sa nu imi mai raspunzi ca aventura asta se va numara intre neimplinirile mele chinuitoare. Mi-ar fi placut sa nu imi mai raspunzi din gandul meu tocmai pentru ca imi era cunoscut raspunsul. A trecut prea incet ora aceea si am ezitat de cateva ori. Si daca nu ma duceam ce? "A fost o domnisoara cam lunatica". Si daca nu ma duceam, pierdeam ocazia sa imi alimentez visurile cu decoruri noi. M-am intors. Doamna ma astepta zambind. M-am prezentat, s-a prezentat. Mi-a strans mana hotarat dar delicat. Avea maini ingrijite si neimbatranite. Mainile si ochii. Am urmat-o si i-am marturisit ca un copil tot ce mi-a trecut prin minte despre casa asta. Zambea ascultandu-mi sporovaiala. M-am oprit in fata ferestrei mari, in spatele perdelei. A simtit ca vreau sa raman acolo mai multe clipe si s-a asezat tacand pe un fotoliu vechi, probabil din aceleasi timpuri cu ridicarea casei. Am savurat tacerea casei, a doamnei, a strazii din fata mea. Doar vocea ta, in gand, o auzeam spunandu-mi razand ca m-am mai ales cu o mica obsesie. Te inseli, mi-am adaugat recuzita si decor pentru alte si alte imagini in care sa te asez. M-am intors spre doamna in varsta, i-am multumit pentru bunatatea ei de a ma primi in casa si pentru ca mi-a acordat incredere. Indreptandu-ne spre usa doamna in varsta mi-a spus "stii domnisoara, ceea ce tie acum ti se pare fascinant si provocator, pentru mine a devenit deja o inchisoare". Am vrut sa spun ceva dar ajungand deja spre iesire am salutat doar, am mai multumit odata si am plecat cu picioare de lana spre tine. Aveai dreptate, a trai e si in garsoniera confort trei. Dar daca nu intram niciodata acolo n-as fi stiut cat de libera sunt.