Despre vise

Noapte de vara. Tarziu sau devreme. Tarziu pentru odihna, devreme pentru filosofat. Si nici macar un strop de alcool. Lucida, dar amortita de ziua dinainte am avut vaga impresie ca am visat pentru o clipa...< Eram pe aceeasi carare ce o batatorisem ani in sir, inainte si inapoi intreband stelele si luna plina despre viata, despre lume, despre cate si mai cate, doar ele mai tin minte. Cararea imi era familiara, dar in locul pamantului ars era iarba. Iarba? N-am mai vazut atata verde, de nici nu stiu cand. De fapt, de mult n-am mai vazut culori. Intai n-am mai vazut nuante, apoi am incetat sa vad culori. Translucida mea lume din realitate in banuitul vis avea culori! "opreste-te", am auzit un glas firav "opreste-te putin aici". M-am asezat, intai cu suspiciune, apoi simtind mirosul ierbii, am capatat mai multa incredere si m-am intins. Albastru? Cerul e albastru? Si nori? Nu se vad satelitii? Nu se vad planetele? Nu ma intereseaza. E albastru. E gri. E iar albastru. Ce poate fi mai absurd sa visezi ca visezi? Dupa o vreme, amortind, m-am intors cu fata spre iarba. Uite o furnica! Doamne, cata abnegatie, cata inconstienta, cat devotament pentru conditia ei de furnica. Dar ia stai, ce ma tot mir atata? Ce ma intereseaza pe mine furnica aia. Ce cauta atata culoare aici e intrebarea mea? "Eu am colorat totul", acelasi glas plapand. "M-am jucat putin cu acuarelele si cu pensula. Iti place cum arata? Nu vreau sa ma lauzi, stiu ca nu sunt un pictor stralucit. Spune-mi parerea ta sincera. Iti place?". Imi place, am spus intai in gand, apoi cu un ton imitand glasul ce-l auzeam. "Mie mi se pare ca putea fi si mai bine". "Nu caut perfectiunea" am zis. "De fapt nu caut nimic si nu stiu cum am nimerit aici, desi e locul meu preferat." "Esti sigura". "Nu" am zis in gand."Te rog sa ma scuzi, nu tu ai nimerit aiurea, eu am aterizat cred ca gresit " am auzit din nou. "Banuiesc ca voi pleca curand, de aceea ti-am cerut scuze ca am colorat pe aici". "Pai ai putea sa stergi inainte de a pleca" am spus cu glas ceva mai ferm. "Dar tu nu ai culorile tale? veni intrebarea din cealalta parte a dialogului. "Am avut, cred ca le-am pierdut pe undeva". "Ti le las pe ale mele sa te joci si tu, mai am un set". "Multumesc, dar as prefera sa nu" m-am rastit aproape, de data asta. "Bine, probabil ai motivele tale. Am sa incerc sa sterg cat apuc pana cand plec". "Foarte bine, am spus cu voce tare. "Lasa-le asa", mi-am zis in gand. "Si dupa ce devii un pictor stralucit, mai treci pe aici, poate devine si cararea mea o opera de arta" mi-am continuat gandul. "La revedere, campie pustie" am auzit in departare. "La revedere, curcubeu" am zis in sinea mea> si m-am trezit cu o pata mare de cafea pe bluza, si cu o gramada de scrum de tigara in jur.